vérificatif — vérificatif, ive (vé ri fi ka tif, ti v ) adj. Qui sert à vérifier. • Une expérience vérificative, FAYE Acad. des sc. Compt. rend. t. LXXII, p. 888 … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
vérificative — ● vérificatif, vérificative adjectif Littéraire. Qui sert de vérification … Encyclopédie Universelle
vérification — [ verifikasjɔ̃ ] n. f. • 1388; de vérifier 1 ♦ Le fait de vérifier, opération par laquelle on vérifie. ⇒ contrôle, épreuve; contre épreuve, examen, expertise. Procéder à la vérification d un compte. ⇒ apurement. Vérification sur inventaire. ⇒… … Encyclopédie Universelle
verificative — ˈverificative, a. rare. [f. L. vērificāt , ppl. stem of vērificāre: see verify v. and ative. Cf. OF. verificatif, obs. F. vérificatif, Sp., Pg., It. verificativo.] Verificatory. in Worcester (citing N. Amer. Rev.). Hence in recent Dicts … Useful english dictionary
catif — adjudicatif communicatif dessicatif dessiccatif démarcatif déprécatif explicatif fricatif justificatif locatif multiplicatif prédicatif qualificatif rectificatif revendicatif réduplicatif siccatif significatif socio éducatif vindicatif vocatif… … Dictionnaire des rimes
ife — ablatif abortif abrasif abrogatif abréviatif abusif accréditif accusatif acquisitif actif adaptatif additif adhésif adjectif adjudicatif administratif admiratif adoptif adventif adversatif affectif affirmatif afflictif aglyphe agressif agrégatif… … Dictionnaire des rimes
verificativ — verificatív adj. m., pl. verificatívi; f. sg. verificatívă, pl. verificatíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic VERIFICATÍV, Ă adj. care serveşte pentru verificare. (< fr. ve … Dicționar Român